Shine On Me You Crazy Diamond's Blog

Undeva in visele mele se intampla exact la fel. Doar ca nu ploua asa de tare afara.
Raze sparte in geam. Miros de carburant. Gandurile imi apasa greu pe tample, emotiile explodeaza in milioane de culori. Stropit cu verde, te asezi pe fotoliu sa te amesteci cu gri. Asa te-ai deprimat si ai inceput un razboi.
Hai dincolo…sa respiram mirosuri vechi. Calca si tu stramb pe urmele mele…sa intelegi de ce mi-a fost teama.
Pumnul tau ricoseaza in ceasul de perete si se revarsa in minute pe covor. Strange-le in palma…ar putea fi ultimele.

Vinzi dragoste la o altitudine prea mare…urc spre tine cu genunchii juliti de-atata soare…dar nu ajung niciodata sus. Gravitatia nu uita sa ma traga inapoi spre pamant.

De ce ai aruncat minutele pe cer? Acum s-au facut stele. As fi putut aduna cioburile si sa le fac ceas. Sa se adune iar timpul in el.

Undeva in visele mele se intampla exact la fel. Doar ca nu ploua asa de tare afara. Si mai aveam dimineti de minute.

Pentru fiecare dimineata in care o luam de la inceput…pentru ca intreaga mea viata se ascunde intr-un second hand de baloane cu heliu…pentru fiecare melodie care imi canta visele…pentru ca te-am luat de mana si am mers mai departe…pentru ca nu m-ai lasat sa cad…pentru fiecare supradoza de emotii…pentru ca urasc resentimentele…pentru toate zambetele numai de noi stiute…pentru ca si acum zambesc…pentru fiecare ploaie de vara care m-a stins…pentru ca, desi nu l-am avut niciodata, ti-as fi dat TOT…pentru fiecare desen facut pe un geam aburit…pentru ca si acum te respir prin toti porii…pentru fiecare fluturas in stomac…pentru ca, daca nu am complexe, nu inseamna ca am un handicap…pentru fiecare imbratisare in care refuzam sa mai fim roboti…pentru verdele care mi-a acoperit negrul…pentru fiecare depresie inecata in ciocolata…pentru ca inca n-am invatat sa fac ingerasi in zapada…pentru fiecare „imi pare rau” si „te iubesc”…pentru ca si acum imi place sa ma plimb seara…pentru fiecare intentie ce se transforma intr-o catastrofa…pentru sagetile lui Cupidon…pentru ca mor uneori…pentru fiecare noapte in care eu eram pictor, iar tavanul panza…pentru ochii mei in care te reflecti perfect…pentru ca n-o sa mai fie niciodata la fel…

M-ai intrebat prea mult sa afli un raspuns,un soare a apus.Ti-am oferit tot ce-am avut dar ai uitat sa fii asa cum as fi vrut.
Fara sa vrei departe m-ai intins,de tine m-am respins.In urma mea ce a ramas nehotarat si nu stiu unde sunt.
Am asteptat dar in zadar si zile au trecut,ma intreb cum ai facut.De ai fi venit cand singura eram as fi putut sa aflu ce-mi doream.
Acum cand te intalnesc si ochii tai ma imbraca in scantei.As vrea sa schimb ceva dar nu ti-am spus, un soare a apus.

Cand te-ntalnesc, in zadar ma feresc si as vrea sa iti spun ca imi esti drag dar nu stiu cum.Oare poti sa-ntelegi, cand ai sa ma dezlegi,inapoi sa ma aduci, intr-un loc de atunci….cand? cand?

In mintea ta am incercat sa ajung,dar am ales sa fug.Sub umbra ta fara sa stii am reusit sa caut un sfarsit.
Un inceput, un nor din nou acel fior, am incercat sa zbor.Chiar daca stii sa nu spui un cuvant,nu ma trada-nici  tu nu esti un sfant.
Povara ta in mine macina aprins,durerea care nu s-a stins.Pastreaza sau arunca tot ce ti-a ramas in ea,nu ma lasa sa cad.
Deja am crezut in ea, minunea mea s-a dus…un soare a apus.
Un loc unde cerul se ingroapa in pamant,
Acolo astept, acolo sunt.

implant pentru refuz

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!